Vineri, 20.07.2018, 01:57
Bine aţi venit Oaspete | RSS
 Pentru studenţii Catedrei militare
Principală Album foto Forum Profilul meuLogare
[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Disciplinile de instruire » Arma nucleară, chimică şi bacteriologică (biologică). » Armele incendiare
Armele incendiare
CodruДата: Luni, 06.06.2016, 21:19 | Сообщение # 1
Grupa: Administratori
Mesaje: 1582
Reputatia: 54
1. Noţiunea de armă incendiară caracteristicaconcisă a armelor incendiare
 
Prin armă incendiară se înţeleg substanţele incendiare (SI) şimijloacele de întrebuinţare în luptă a acestora. Arma incendiară este destinată pentru vătămarea personalului, distrugerea şi deteriorarea armamentului şi tehnicii militare, lucrărilor şi altor obiecte.
Din substanţele incendiare moderne ale unor armate fac parte:
·       amestecurile incendiare pe bază de produsepetroliere;
·       amestecurile incendiare metalizate;
·       termitul şi compoziţiile de termit;
·       fosforul alb obişnuit şi plastifiat;
·       electronul;
·       metalele alcaline;
·       amestecurile incendiare autoinflamabile în aer pebază de trietilenaluminiu.

Cea mai mare răspândire dintre substanţele incendiare pe bază de produse petroliere o are napalmul. Aceasta se obţine prin adăugarea la combustibilul lichid, de obicei la benzină, a pulberilor speciale - agenţi îngroşători.
Napalmul posedă capacitatea de a se inflama uşor şi a dezvolta o temperatură de până la 1200°C. Durata arderii napalmului constituie 5-10 min. El se lipeşte bine de suprafaţa diferitelor obiecte, arde la contactul cu oxigenul şi se stinge greu.
Cel mai eficient amestec incendiar este considerat napalmul B. Acesta se caracterizează prin inflamabilitate bună şi adezivitate sporită chiar şi la suprafeţele umede, are capacitatea de a crea focare de înaltă temperatură (1000 - 1200°C) cu o durată de ardere de 5 - 10 min. Napalmul B e mai uşor decât apa, de aceea pluteşte pe suprafaţa acesteia, păstrându-şi totodată capacitatea de ardere, ceea ce îngreuiază considerabil lichidarea focarelor de incendiu.

Pirogelurile  se obţin prin adăugare la napalm a sodiului, magneziului, fosforului în stare pulverulentă sau de aşchii, precum şi a aluminiului, cărbunelui, asfaltului, silitrei şi altor substanţe. Temperatura de ardere a pirogelurilor atinge 1600°C.
Spre deosebire de napalmul obişnuit pirogelurile sînt mai grele decât apa, durata arderii acestora e doar de 1 - 3 min.

Compoziţiile cu termit sîntun amestec pulverulent presat de obicei de aluminiu şi oxizi de fier. Termitul arzând se încălzeşte până la 3000°C şi arde fără contact cu oxigenul.
Din amestecurile incendiare cu termit armata SUA are în dotare compoziţii de marca TH2, TH3 şi TH4. Ele pot perfora prin ardere elementele metalice ale armamentului şi tehnicii militare, scoţându-le din uz. Compoziţiile cu termit indicate se întrebuinţează în bombele incendiare de aviaţie.

Fosforul alb reprezintă osubstanţă solidă semitransparentă asemănătoare cu ceara. El are capacitatea de a se autoinflama intrând în contact cu oxigenul din aer. Arde cu o flacără strălucitoare degajând din abundentă un fum alb. Temperatura inflamării fosforului pulverulent este de 34°C, temperatura flăcării - de 900 - 1200°C.
Fosforul alb se întrebuinţează în calitate de aprinzător al napalmului şi pirogelului în muniţiile incendiare.

Fosforul plastificat (cuadaos de cauciuc) capătă capacitatea de a se lipi de suprafeţele verticale şi de a le perfora prin ardere. Aceasta permite întrebuinţarea lui pentru încărcarea bombelor minelor, proiectilelor.

Elektronul este un aliaj dinmagneziu (96%, aluminiu (3% şi alte elemente (1%. Se aprinde la temperatura de 600°C şi arde cu o flacăra albă orbitoare sau albăstruie, dezvoltând o temperatură de până la 2800°C. Se întrebuinţează pentru confecţionarea corpurilor pentru bombele incendiare de aviaţie.

Amestecul incendiar autoinflamabil  se compune  din poliizobutilenă şi trietilenaluminiu(combustibil lichid).

Din mijloacele de întrebuinţare în luptă a substanţelor incendiare fac parte: bombele de aviaţie cu napalm şiincendiare, casetele şi dispozitivele cu casete incendiare, muniţiile incendiare de artilerie, aruncătoarele de flăcări, aruncătoarele de grenade incendiare cu reacţie, gloanţele de reglaj incendiare şi perforant-incendiare, grenadele incendiare de armă, lumânările, sferele şi pachetele cu termit, cartuşele fumigene incendiare, fugasele incendiare.
CodruДата: Luni, 06.06.2016, 21:23 | Сообщение # 2
Grupa: Administratori
Mesaje: 1582
Reputatia: 54
2. Protecţia împotriva armelor incendiare

Protecţia împotriva armelor incendiare se realizează în scopul de a nu admite sau a reduce la minim acţiunea acestora asupra personalului, armamentului şi tehnicii militare, fortificaţiilor şi mijloacelor materiale, a preîntâmpina apariţia şi propagarea incendiilor şi a asigura, în caz de necesitate, localizarea şi stingerea rapidă a acestora.
Măsurile principale de protecţie împotriva armelor incendiare sînt amenajarea terenului cu lucrări de fortificaţie cu intenţia de a asigura protecţia împotriva armelor incendiare, folosirea proprietăţilor de protecţie şi de mascare ale terenului, măsurile preventive antiincendiare folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi proprietăţilor de protecţie ale tehnicii militare, lucrările de salvare în focarele de incendiu, localizarea şi stingerea incendiului.
 
Amenajarea terenului cu lucrări de fortificaţie asigură o protecţie eficace a personalului,armamentului, tehnicii militare şi mijloacelor militare împotriva armelor incendiare. Pentru asigurarea protecţiei sigure a personalului lucrările de fortificaţie trebuie amenajate ţinând seama de particularităţile acţiunii armelor incendiare atât asupra personalului cît şi asupra fortificaţiilor.
Amenajarea suplimentară include construirea diferitelor planşee, acoperişuri cozoroace de protecţie. Planşeele de protecţie se confecţionează din materiale neinflamabile sau greu inflamabile cu acoperirea acestora cu un strat de pământ având grosimea de cel puţin 10 - 15 cm. Pentru ca substanţele incendiare arzând să nu pătrundă în fortificaţii, la intrare în acestea se fac şanţuri sau praguri, iar acoperişurile se fac cu înclinare spre parapet. Intrările în adăposturi se închid cu grile din materiale neinflamabile. Extinderea incendiului în lungul tranşeelor se preîntâmpină prin amenajarea spaţiilor libere antiincendiare peste fiecare 25 - 30 m. Pentru tencuiala antiincendiară a elementelor lucrărilor de fortificaţie executate din materiale inflamabile se folosesc materiale speciale sau materiale aflate la îndemână (argilă etc.).

Pentru protecţia armamentului şi tehnicii militare împotriva armelor incendiare deasupra adăposturilor se construiesc acoperişuri din materiale locale şi se acoperă cu un strat de pământ, lar din părţile laterale se închid cu panouri confecţionate din materiale greu inflamabile. Dacă amenajarea acoperişurilor nu e posibilă, atunci tehnica se acoperă deasupra cu panouri sau cu foi de cort. Dacă substanţele incendiare arzând nimeresc pe tehnică, foile de cort şi panourile trebuie imediat date jos.
Armamentul muniţiile şi alte materiale trebuie plasate în adăposturi şi în nişe speciale.
CodruДата: Luni, 06.06.2016, 21:26 | Сообщение # 3
Grupa: Administratori
Mesaje: 1582
Reputatia: 54
Folosirea proprietăţilor de protecţie şi de mascare ale terenului reduce acţiunea armelor incendiare asuprapersonalului, armamentului, tehnicii militare şi mijloacelor materiale.
Personalul în timpul executării misiunilor primite, aflării în marş şi staţionării trebuie să folosească cu pricepere proprietăţile de mascare ale terenului (râpele, vâlcelele, depresiunile, peşterile şi alte adăposturi naturale).
 
Măsurile preventive antiincendiare sînt menite pentru înlăturarea totala sau parţială a cauzelor apariţiei
şidezvoltării incendiilor. Scopul măsurilor preventive antiincendiare
este, de asemenea, crearea condiţiilor necesare pentru lichidarea cu succes a incendiilor apărute şi executarea lucrărilor de salvare.
Subunităţile se asigură cu mijloace antiincendiare, personalul se instruieşte în privinţa procedeelor de preîntâmpinare şi stingere a incendiilor, armamentul şi tehnica militară se vopsesc cu vopsea ignifugă, foile de cort, husele, tendele, plasele de mascare şi obiectele din lemn se îmbibă cu substanţe ignifuge. Dacă subunităţile sînt dispuse în pădure, mai ales de conifere, trebuie curăţat raionul ocupat de iarbă uscată, arbori doborâţi şi de frunze uscate.

Pentru a evita aprinderea construcţiilor din lemn neprotejate ale fortificaţiilor ele se tencuiesc cu mortar de argilă. Din caroseriile maşinilor se scot materialele combustibile.
Armamentul şi bunurile aflate la personal se plasează în adăposturi sau în nişe speciale.
Pentru stingerea incendiilor trebuie menţinute în stare de pregătire permanentă mijloacele de stingere a incendiilor la toate subunităţile. Pentru stingerea aprinderilor la obiectivele cel mai mult expuse la incendiu se amenajează panouri cu unelte de stingere a incendiilor.

Folosirea   mijloacelor   individuale  de   protecţie   şi proprietăţilor de protecţie ale tehniciimilitare. Pentru protecţiapersonalului împotriva armelor incendiare se folosesc costumele de protecţie, mantalele de protecţie, măştile antigaz. Dacă pe acestea nimeresc substanţe incendiare arzând, ele se dezbracă repede, iar substanţa incendiară se stinge.
Tehnica militară, mai ales cea blindată, are proprietatea de a proteja cu siguranţă personalul împotriva vătămării nemijlocite cu substanţe incendiare arzând. Pentru amplificarea proprietăţilor de protecţie ale tehnicii în condiţiile de campanie pot fi întrebuinţate grile din crengi verzi, iarbă şi alte învelişuri. Tendele, husele, foile de cort nu se fixează. Aceasta favorizează aruncarea lor rapidă în caz de aprindere în cazul aplicării de către inamic a armelor incendiare, personalul îşi ocupă rapid locurile în tehnică. Uşile, obloanele, fantele de observare şi alte găuri, prin care e posibilă pătrunderea substanţelor incendiare, se închid. Dacă substanţele incendiare nimeresc pe tehnică, trebuie acoperit etanş locul, unde arde, cu orice mijloace aflate la îndemână.
 
Lucrările de salvare includ salvarea personalului, evacuarea victimelorla punctele medicale, salvarea din foc a armamentului, tehnicii militare şi
mijloacelor materiale.
Lucrările de salvare se încep imediat după aplicarea de către inamic a armelor incendiare şi  se efectuează cu 
forţele subunităţilor   atacate. Deoarece  acţiunea  distructivă a 
incendiilor ce au izbucnit seintensifică cu timpul, acordarea
autoajutorului şi ajutorului reciproc  nemijlocit în cadrul
subunităţilor capătă oimportanţă deosebită.
Salvarea personalului constă în căutarea victimelor, stingerea substanţelor incendiare şi hainelor ce s-au aprins de la ele, scoaterea victimelor într-un loc nepericulos şi acordarea primului ajutor acestora.
CodruДата: Luni, 06.06.2016, 21:29 | Сообщение # 4
Grupa: Administratori
Mesaje: 1582
Reputatia: 54
Acordarea primului ajutorpersonalului începe cu stingerea substanţelor incendiare ce au nimerit pe piele sau pe haine de către victima însăşi sau cu ajutorul camaradului. Pentru stingerea unei cantităţi mici de substanţă incendiară trebuie acoperit etanş locul arderii cu mâneca, cu poala mantalei, foaia de cort, mantaua de protecţie, cu argilă umedă, pămînt sau zăpadă. Dacă pe victimă a nimerit o cantitate considerabilă de substanţă incendiară, stingerea se face prin acoperirea victimei cu mantaua, foaia de cort, mantaua de protecţie, prin udarea abundentă a acesteia cu apă, acoperirea cu pământ sau cu nisip.
După stingerea substanţelor incendiare arzând porţiunile de haine şi de lenjerie pe locul arsurii se spintecă cu precauţie şi se înlătură parţial, cu excepţia bucăţilor carbonizate. Resturile de substanţă incendiară stinsă nu se îndepărtează de pe pielea arsă, deoarece acest lucru ar provoca dureri mari şi ar putea cauza infectarea suprafeţei arse. Pe locul arsurii se aplică un pansament înmuiat în apă sau în soluţie de 5% de piatră vânătă, îmbrăcămintea se udă tot cu această soluţie. Pe timp de vară pansamentul udat cu apă trebuie menţinut în stare umedă până se ajunge la punctul medical. Dacă soluţia de piatră vânătă lipseşte, pe porţiunile cu arsuri ale corpului se aplică un pansament, folosind pachetul individual de pansament.

În cazul arsurilor mari primul ajutor îl acordă instructorul sanitar. Personalul vătămat cu arsuri grave se trimite, prin dispoziţiunea comandantului
de subunitate, la punctul medical în cazul arsurii uşoare (roşeaţă pe o suprafaţă limitată sau băşici singuratice de dimensiuni mici) victima primeşte primul ajutor şi rămâne în subunitate.
Salvarea armamentului şi tehnicii militare, mijloacelor materiale constă în evacuarea la timp a acestora din raioanele ameninţate cu respectarea măsurilor de precauţie. La acţiunea armelor incendiare asupra armamentului şi tehnicii de luptă incendiul izbucneşte în majoritatea cazurilor din cauza aprinderii anvelopelor de cauciuc, diferitelor învelişuri, materialelor aflate pe acestea, după aceea are loc explodarea rezervoarelor cu combustibil şi muniţiilor. Durata extinderii incendiului pe tot obiectivul constituie 10-15 min., de aceea lucrările de salvare trebuie să aibă caracterul unor acţiuni precise şi hotărâtoare executate în timp scurt. Substanţa incendiară arzând pe armament şi tehnica militară se stinge prin astupare cu pământ, nisip mâl sau zăpadă, acoperire cu prelate, pânză de sac, foi de cort sau mantale, ruperea flăcărilor cu crengi proaspăt tăiate de pe copaci sau tufăriş de foioase.

Pământul, nisipul, mâlul şi zăpada sînt mijloace destul de eficiente şi uşor accesibile pentru stingerea substanţelor incendiare. Prelatele, pânza de sac, mantalele şi foile de cort se folosesc pentru stingerea focarelor mici de incendiu. Nu se recomandă stingerea cantităţilor mari de substanţă incendiară cu un jet continuu de apă, deoarece acest lucru poate duce la împrăştierea amestecului arzând.
Substanţele incendiare stinse pot să se aprindă uşor de la surse de foc, iar cele ce conţin fosfor pot să se autoinflameze. De aceea bucăţile stinse de substanţe incendiare trebuie îndepărtate cu grijă de pe obiectivul atacat şi arse într-un loc special destinat pentru aceasta.

Localizarea şi stingereaincendiilorse realizează, în primul rând, în cazurile când ele ameninţă personalul, armamentul, tehnica militară şi mijloacele materiale sau împiedică îndeplinirea misiunilor primite şi se execută în cadrul subunităţilor cu propriile forţe. Localizarea incendiului este o acţiunedirijată pentru limitarea extinderii arderii. La stingerea incendiului se obţine întreruperea completă a arderiiPentru stingerea incendiilor se întrebuinţează substanţe extinctoare (apa, bioxidul de carbon solid, bioxidul de carbon şi vaporii de apă, spuma, nisipul, pământul, zăpada etc.) şi mijloace de stingere (crengile copacilor de foioase, măturile, foile de cort, prelatele, mantalele, păturile, uneltele pentru lucrări de terasamente, extinctoarele, instalaţiile autonome de stingere a incendiilor, autocisternele antiincendiare, autopompele de incendiu etc.). Incendiile trebuie localizate şi stinse operativ, cu fermitate şi pricepere, respectând cu stricteţe cerinţele securităţii.
OaspeteДата: Luni, 21.05.2018, 15:28 | Сообщение # 5
Grupa: Vizitatori
Mesaje:
Reputatia: off





Codru, multumesc fff mult !!   smile :)  am avut nevoia pt un concurs la boilogie ! ms din nou  biggrin  respect  hands  crazy  bag
Forum » Disciplinile de instruire » Arma nucleară, chimică şi bacteriologică (biologică). » Armele incendiare
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare:
Răspuns nou
Prenume:
Textul mesajului:
Toate smiley-urile
Opţiunile mesajului:
Cod de securitate:

Copyright MyCorp © 2018
Creatorul de site-uriuCoz